Traducere de Octavian Cocoş
Se roagă la Dumnezeu să îl conducă spre o viaţă tihnită.
Tată ceresc, sunt zile irosite
şi nopţi care-au trecut în rătăcire,
când pofta-n piept a ars fără oprire
şi-am suferit dureri nebănuite.
Te rog acum, lumina Ţi-o trimite,
spre-o viaţă-n tihnă du-mă cu grăbire
şi scapă-mă de curse şi-amăgire,
să râd de-ale vrăjmaşului ispite.
De unsprezece ani trudesc, ştii bine,
în acest jug ce încet mă va răpune,
căci pe cei slabi mai iute îi seduce.
Fii milostiv, la greu Tu mă susţine;
gândul pribeag adu-l în locuri bune;
şi aminteşte-i cum ai stat pe cruce.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.